khilipir – 0727 862 477
–
2 Bucati Laserdisc impecabile
–
La Damnation De Faust – Hector Berlioz
poze reale
–
pret 300 ron ambele
–
Berlioz* – Lewis*, Von Otter*, van Dam*, The Chicago Symphony Orchestra* And Chorus*, Sir Georg Solti*, Rodney Greenberg – La Damnation De Faust
Hector Berlioz – La Damnation De Faust
–
Label : Decca – 071 410-1 DH
Format : m 2 x Laserdisc, 12″
Country : Europe
Released : 1991
Genre : Classical, Stage & Screen
Style : Opera
–
A La Damnation De Faust (Part1)
B La Damnation De Faust (Part2)
C La Damnation De Faust (Part3)
–
history
–
Un LaserDisc (LD)
A fost un format optic de stocare a conținutului video și audio, similar ca dimensiune cu un disc de vinil (12 inch),
care a precedat CD-urile, DVD-urile și Blu-ray, folosind un fascicul laser pentru a citi informațiile ;
oferea calitate video și audio superioară VHS-ului, fiind popular în anii ’80 și ’90, dar a fost înlocuit de formatele digitale mai mici și mai convenabile.
–
Caracteristici principale:
Tehnologie:
Citirea se făcea analogic (inițial) cu un laser, fiind precursorul tehnologiilor optice mai moderne.
Calitate:
A oferit o calitate video (mai ales imaginea) și audio mai bună decât casetele VHS.
Capacitate:
Putea stoca o cantitate mai mare de date decât o casetă VHS.
Utilizare:
Principalul său scop era redarea de filme și videoclipuri muzicale.
Factor de formă:
Era mare (12 inch, ca un disc de vinil) și necesita un player special, fiind mai voluminos decât DVD-urile ulterioare.
Evoluție:
A fost popular până la apariția DVD-urilor, care au oferit o experiență mai convenabilă și de înaltă definiție, aducând în cele din urmă la declinul său.
LaserDisc (LD)
A fost primul mediu comercial de stocare pe disc optic, utilizat pentru redarea conținutului video și audio acasă.
A fost lansat pe piață în 1978, fiind un precursor al tehnologiilor ulterioare precum CD-ul, DVD-ul și Blu-ray-ul.
–
Caracteristici cheie
–
Dimensiune:
Discurile LaserDisc erau mari, având un diametru de aproximativ 30 cm (12 inchi), similar cu discurile de vinil (LP-uri).
Tehnologie analogică:
Spre deosebire de DVD-uri, care stochează informația complet digital, LaserDisc-ul stoca semnalul video într-un format analogic, deși unele versiuni ulterioare au inclus și piste audio digitale.
–
Calitate superioară față de VHS:
LaserDisc-ul oferea o calitate video și audio semnificativ mai bună decât casetele VHS sau Betamax, cu aproximativ 425 de linii de rezoluție orizontală (aproape dublu față de VHS).
Principiul de funcționare:
Un fascicul laser citea un șir de micro-gropi și zone plate (pits and lands) de pe suprafața reflectorizantă a discului, care erau transformate în semnale audio și video de către player.
Limitări:
Principalul dezavantaj era incapacitatea de a înregistra conținut (spre deosebire de VCR-uri), costul ridicat al playerelor și al discurilor, și faptul că multe filme necesitau întoarcerea discului pe cealaltă parte la jumătatea redării.
